Masquerade

In una din zilele acestea, ca un bonus pentru sufletelul meu ca am luat 10 la un seminar de la facultate, mi-am permis luxul de a sta cateva ore linistita cu laptopul in fata, un pahar de cola, niste biscuiti si un film recomandat de cea mai buna prietena a mea, " The phantom of the opera" musical-ul regizat in anul 2004.

M-am uitat la multe filme de cand am venit la facultate din dorinta de a scapa pentru cateva ore de realitate, dar nu multe mi-au captat intr-atat de mult atentia incat sa ma gandesc la ele si dupa vizionarea acestora. Le vedeam, ma puneau putin pe ganduri si dupa ce inchideam BS-playerul uitam de ele. Acest lucru insa nu s-a intamplat de data asta...

Multe ore si zile mai tarziu inca ma gandeam la aceasta capodopera cinematografica. Pur si simplu m-a lasat fara cuvinte, intrigata si in acelas timp ingandurata. 

Cat de superficiali suntem ca oameni? Tocmai vorbeam cu un prieten de-al meu si ii ziceam ca dintre toate mamiferele, omul este cel mai periculos. Macar animalele au legile lor nescrise, constiinta lor nu este intr-atat de dezvoltata ca a noastra si cu toate astea unele animale se comporta mai decent decat noi. ,,Copilul deavolului" cum era numit fantoma noastra cat a fost prizonier la circ. Vandut de propria lui mama datorita unei malformatii din nastere pentru care nu avea absolut nicio vina... Cati dintre noi nu l-ar vedea ca un monstru? Cati dintre noi nu ar fi speriati de el?

Societatea noastra are niste reguli foarte stricte in ceea ce priveste aspectul exterior al unui om, daca nu te comformezi esti automat izolat. Nu se pune atat de mult accent din prima pe personalitatea, cunostiintele, demnitatea, coloana vertebrala a unui om intr-atat de mult precum se pune pe fizic. Prima impresie mereu se bazeaza pe corp, pe cum iti sta parul, daca esti sau nu machiata (cand vine vorba de fete sau, de ce nu, si anumiti baieti), pe hainele de firma care ori le ai ori nu, si cate si mai cate. Dupa ce treci de bariera impusa de aspectul exterior se ajunge la ceea ce conteaza cu adevarat, sufletul.

Sa nu se inteleaga gresit! NU sustin sub nicio forma sa iti neglijezi corpul si sa te doara fix undeva de cum areti si cum iesi din casa! Insa, nu sunt de acord nici cu anumite standarde absurde, din punctul meu de vedere, cand vine vorba despre frumusete. In fine... nu doresc sa fac filozofia chibritului si fiecare are dreptul la propria lui opinie cand vine vorba despre acest subiect.

Revenind:

Masquerade!
Paper faces on parade
Masquerade! Hide your face so the world will never find you
Masquerade! Every face a different shade
Masquerade! Look around, there's another mask behind you
Masquerade! Buring glances,turning heads
Masquerade! Stop and stare at the sea of smiles around you
Masquerade! Grinning yellows, Spinning reds
Masquerade! Take your fill, let the spectacle astound you.

Doamne... cat adevar spun aceste versuri! Cate masti purtam fiecare zi de zi... Oare ce s-ar intampla daca le-am pune jos si ne-am arata propria noastra fata? Ce haos s-ar produce in lumea asta oare?... Dar stai putin, mai stim cine suntem noi cu adevarat sau suntem atat de obisnuiti cu ele incat au devenit o parte din noi? 

Poate sunt o ipocrita scriind acest post insa nu pot sa nu ma gandesc la cat de mult timp pierdem din viata noastra purtand masti frumos colorate, stralucitoare, si care nu fac altceva decat sa impuna o bariera intre cine suntem noi cu adevarat si cine ar trebui sa fim dupa regulile impuse ori de societatea in care traim, circumstante, familie, gasca de prieteni etc.

Masquerade... cu totii am fost invitati sa participam, intrebarea este insa alta: cati dintre noi ne-am adus masca si cati am lasat-o in sertar?

Putina curatenie...

Daca as sta sa fac o comparatie intre luna noiembrie anul 2011 si luna noiembrie anul 2012, zici ca vorbesti despre doua persoane total diferite. Anul trecut eram pierduta in spatiu, asa as putea sa descriu cel mai bine anul 1 de facultate. Nu stiam cu ce se mananca cursurile, seminariile, sesiunile. Practic nu stiam NIMIC! Dar nu asa este in anul 1 pentru toata lumea? :)
Ei bine, anul 2 mi-a adus mai multa liniste si pace. Cu toate ca din punct de vedere al volumului de materie necesar pentru fiecare examen a crescut considerabil, nu ma mai sperie acest lucru. Nu ma mai uit cu frica la acele carti groase si pun foarte des mana sa le citesc, rasfoiesc, subliniez, invat. Nu mai tremur in fata unui seminar, examen, profesor. Am invatat sa imi tin capul sus si stiu ca orice s-ar intampla o sa fie bine intr-un final.
Poate acest lucru se datoreaza si faptului ca am facut putina ordine in viata mea. Am invatat sa nu mai las toti norii sa ma atinga si sa ma intristeze, am invatat sa ma descurc mai bine de una singura si sa nu depind de cineva constant, am invatat sa imi organizez mult mai bine timpul astfel incat sa imi permit mult mai des sa ies la o cafea, teatru, film. Am invatat sa imi aleg mai bine prietenii si persoanele carora le acord timp din viata mea, poate am invatat si sa risc in anumite situatii mai mult doar ca sa simt ca traiesc. Multe am invatat si multe mai trebuie inca sa invat... M-am maturizat si in acelas timp nu am uitat de glasul acelui mic copil din interiorul sufletului meu. Sunt un paradox, a walking contradiction (copyright my best friend :D). Insa toate aceste lucruri definesc propria mea persoana...
Se apropie Craciunul si Anul Nou cu pasi repezi... E timpul sa incepem sa facem putina curatenie si sa ne gandim ce am facut in acest an. Am reusit tot ce ne-am propus sau mai avem cateva lucruri ramase nefacute din our "To do list" pentru 2012?

P.S. Cum a fost pana acum anul 2012 pentru voi?

Intr-o zi voi trai si eu o viata de poveste…

     Le privesc cu coada ochiului cum ies din casa. Imi doream si eu sa ma duc, sa fiu si eu prezenta la acel bal, sa imi demonstrez mie ca pot sa stralucesc chiar daca acea senzatie ar fi durat numai cateva secunde. Insa, le-a pasat lor vreodata de ceea ce vreau eu cu adevarat? Nu. Sunt buna doar sa le fac toate mofturile, mai mult de o servitoare nu sunt pentru nimeni… Cel mai rau ma doare ca in anumite momente si eu am ajuns sa le cred rautatile. Incerc sa fiu puternica insa nu mereu imi reuseste acest lucru. Inghit multe, plang in locurile unde nu ma vede nimeni, insa, in cele din urma ma ridic si continui sa sper ca intr-o zi destinul meu se va schimba. Poate nu azi, poate nu maine, dar intr-un viitor voi scapa si eu de aici.

     Si atunci apare ea. Avea cel mai cald si frumos zambet pe care il vazusem vreodata. Imi sopteste cuvinte care au un efect calmant asupra mea. Chiar daca o vad pentru prima data simt ca pot sa am incredere in ea. Doamne, mi-ai ascultat in sfarsit rugaciunile si mi-ai trimis un inger!

     Spre surprinderea mea in mai putin de cateva secunde sunt imbracata din cap pana in picioare in cea mai frumoasa rochie posibila de pe acest pamant. Nu imi venea sa cred, era prea frumos ca sa fie adevarat! Insa, parca lipsea ceva… In acel moment mi-a fost intins parfumul More by Demi. In momentul in care i-am simtit mireasma stiam cu siguranta ca viata mea se va schimba radical. Merit mai mult de la viata decat ceea ce mi s-a oferit pana acum.

     Dupa ce ma despart de buna mea prietena ma indrept spre caleasca pregatita pentru bal. In momentul in care intru in sala mare observ multele priviri care se indreapta spre mine, cele mai curioase de identitatea mea erau chiar surorile mele. Si uite cum se intoarce roata si in favoarea mea si fiecare primeste intr-un final ceea ce merita. Nu vreau sa fiu rea, insa merit si eu cateva ore de rasfat si atentie.

     Printul ma invita la un dans. Era atat de frumos si avea niste ochi in care ma puteam pierde cu totul. La un moment dat se apropie mult de gatul meu, inhaleaza lung mirosul de ylang-ylang tahitian, senzuala iasomie sambac si lemnul de santal. Imi zambeste si am simtit cum ma pierd in imbratisarea si intreaga lui fiinta. Nu vroiam sa ii dau drumul, ma durea psihic acest lucru. Vroiam ca timpul sa se opreasca in loc si sa pot sta cu el acolo pentru totdeauna. Intreaga sala sa inghete si sa fim doar noi doi… Ma simteam in siguranta in bratele lui, apreciata…

     Orologiul nu tine cu mine. Se apropie momentul in care aceasta minunata seara va lua sfarsit. Ii dau drumul, trebuie sa ma intorc acasa cat de repede altfel secretul meu va fi dezvaluit. Am plecat de acolo cu greu si obligata, cu o parere de rau si durere in suflet dar stiu cu siguranta ca o sa fac orice imi sta in putinta sa ma intorc si maine seara aici…

Cati dintre noi nu au auzit povestea Cenusaresei a lui Charles Perrault? Aceasta este una dintre acele povesti care nu mor niciodata, dainuie in timp si oricate generatii ar trece de acum incolo tot o vor auzi si citi.

Am ales aceasta poveste deoarece ma reprezinta foarte mult. Intotdeauna am asemanat-o pe mica noastra Cenusareasa cu o pasare Phoenix datorita faptului ca orice greutate avea o depasea cu demnitate si nu isi pierdea speranta.

Asa cum ea a reusit peste noapte sa se schimbe dintr-o servitoare intr-o femeie capabila de a capta atentia unui print si de a-l cuceri, asa putem fiecare dintre noi avea lumea intreaga la picioare daca ne punem putin mintea la contributie si chiar ne dorim acest lucru.

Si parfumul More by Demi asta imi inspira: incredere, putere, rasfat, senzualitate, ambitie. Toate calitatile unei femei care stie ce vrea de la viata, o doamna si sa nu uitam poate unul dintre cele mai importante lucruri: o adevarata printesa care crede in povesti si finaluri fericite.