Masquerade

In una din zilele acestea, ca un bonus pentru sufletelul meu ca am luat 10 la un seminar de la facultate, mi-am permis luxul de a sta cateva ore linistita cu laptopul in fata, un pahar de cola, niste biscuiti si un film recomandat de cea mai buna prietena a mea, " The phantom of the opera" musical-ul regizat in anul 2004.

M-am uitat la multe filme de cand am venit la facultate din dorinta de a scapa pentru cateva ore de realitate, dar nu multe mi-au captat intr-atat de mult atentia incat sa ma gandesc la ele si dupa vizionarea acestora. Le vedeam, ma puneau putin pe ganduri si dupa ce inchideam BS-playerul uitam de ele. Acest lucru insa nu s-a intamplat de data asta...

Multe ore si zile mai tarziu inca ma gandeam la aceasta capodopera cinematografica. Pur si simplu m-a lasat fara cuvinte, intrigata si in acelas timp ingandurata. 

Cat de superficiali suntem ca oameni? Tocmai vorbeam cu un prieten de-al meu si ii ziceam ca dintre toate mamiferele, omul este cel mai periculos. Macar animalele au legile lor nescrise, constiinta lor nu este intr-atat de dezvoltata ca a noastra si cu toate astea unele animale se comporta mai decent decat noi. ,,Copilul deavolului" cum era numit fantoma noastra cat a fost prizonier la circ. Vandut de propria lui mama datorita unei malformatii din nastere pentru care nu avea absolut nicio vina... Cati dintre noi nu l-ar vedea ca un monstru? Cati dintre noi nu ar fi speriati de el?

Societatea noastra are niste reguli foarte stricte in ceea ce priveste aspectul exterior al unui om, daca nu te comformezi esti automat izolat. Nu se pune atat de mult accent din prima pe personalitatea, cunostiintele, demnitatea, coloana vertebrala a unui om intr-atat de mult precum se pune pe fizic. Prima impresie mereu se bazeaza pe corp, pe cum iti sta parul, daca esti sau nu machiata (cand vine vorba de fete sau, de ce nu, si anumiti baieti), pe hainele de firma care ori le ai ori nu, si cate si mai cate. Dupa ce treci de bariera impusa de aspectul exterior se ajunge la ceea ce conteaza cu adevarat, sufletul.

Sa nu se inteleaga gresit! NU sustin sub nicio forma sa iti neglijezi corpul si sa te doara fix undeva de cum areti si cum iesi din casa! Insa, nu sunt de acord nici cu anumite standarde absurde, din punctul meu de vedere, cand vine vorba despre frumusete. In fine... nu doresc sa fac filozofia chibritului si fiecare are dreptul la propria lui opinie cand vine vorba despre acest subiect.

Revenind:

Masquerade!
Paper faces on parade
Masquerade! Hide your face so the world will never find you
Masquerade! Every face a different shade
Masquerade! Look around, there's another mask behind you
Masquerade! Buring glances,turning heads
Masquerade! Stop and stare at the sea of smiles around you
Masquerade! Grinning yellows, Spinning reds
Masquerade! Take your fill, let the spectacle astound you.

Doamne... cat adevar spun aceste versuri! Cate masti purtam fiecare zi de zi... Oare ce s-ar intampla daca le-am pune jos si ne-am arata propria noastra fata? Ce haos s-ar produce in lumea asta oare?... Dar stai putin, mai stim cine suntem noi cu adevarat sau suntem atat de obisnuiti cu ele incat au devenit o parte din noi? 

Poate sunt o ipocrita scriind acest post insa nu pot sa nu ma gandesc la cat de mult timp pierdem din viata noastra purtand masti frumos colorate, stralucitoare, si care nu fac altceva decat sa impuna o bariera intre cine suntem noi cu adevarat si cine ar trebui sa fim dupa regulile impuse ori de societatea in care traim, circumstante, familie, gasca de prieteni etc.

Masquerade... cu totii am fost invitati sa participam, intrebarea este insa alta: cati dintre noi ne-am adus masca si cati am lasat-o in sertar?