When nothing feels right...

Uneori in viata ai momente, zile, saptamani, cand pur si simplu nimica nu merge bine. Te trezesti dimineata si nu simti altceva decat un gol imens in suflet si viata ta. Cand incerci sa te ridici si sa continui dar parca totul este in zadar.

Anul acesta mi-am propus sa nu las nimica sa ma doboare si orice ar fi sa continui cu capul sus. Mi-am propus sa nu mai plang in fata unui esec... astazi insa am clacat. 

Doare foarte rau cand te straduiesti si iti dai toata silinta si cu toate acestea parca soarele refuza sa rasara si pe strada ta. Incepi sa te intrebi ,,de ce eu?" si blestemi totul din jurul tau, te izolezi in tine, nu mai vrei sa vorbesti cu nimeni, iti este ciuda pe zambetele si fericirea celorlalti in timp ce o parte din sufletul tau se inegreste cu fiecare secunda ce trece. 

Timpul se spune ca vindeca totul... timpul defapt nu face altceva decat a ameliora durerile din sufletul tau si a le face mai suportabile. Cicatricea tot acolo ramane orice ai face! 

Ce poti face in situatii de genul acesta? Pur si simplu sa continui sa speri ca roata norocului sa se intoarca si in favoarea ta. Sa te dai cu curul de pamant, sa plangi bine o tura si apoi sa te ridici din nou. Viata este plina de esecuri, lovituri primite pe neasteptate si dezamagiri. Trebuie sa le luam asa cum vin... nimeni nu a zis ca este usor, nimeni nu garanteaza succesul asa cum nimeni nu iti poate garanta fantana tineretii sau imortalitatea. 

Oricum... bea un ceai, linisteste-te si nu renunta... se va schimba intr-o zi totul... maine este o noua zi, maine poate va fi mai usor, maine poate va fi mai bine... trebuie sa fie bine candva.

Vlogger si Blogger

Intr-un mic moment de respiro si pauza de la niste bacteriute foarte simpatice, ma gandeam sa va pun o intrebare care m-a macinat de mai multa vreme.

Pe voi cine v-a marcat asa profund de-a lungul timpului? Si aici nu ma refer la familie, scoala, prieteni, carti etc ci daca aveti un vlogger sau blogger preferat. Mai exact, acele dimineti lenese de weekend sau din timpul saptamanii, in care deschizi calculatorul si intri pe un anumit canal de youtube sau un anumit blog si pur si simplu stai sa citesti/asculti ce mai are omul acesta de comentat. Daca exista acest tip de persoane in viata voastra care desi nu le-ati intalnit niciodata live, va ajuta.

Chiar sunt extrem de curioasa de commenturile voastre si cine stie? Poate cu aceasta ocazie mai descopar si eu ceva nou.

P.S. Off-topic, cum sa nu mori de ras cand vezi poza asta? =))

Tu ce faci ca sa te relaxezi?

Fiecare dintre noi avem propriile metode prin care scapam de stres. Nu conteaza din ce cauza apare sau de ce, dar sunt anumite momente in care mai ai putin si simti ca nu mai este mult pana te dai cu capul de pereti numai ca sa nu il mai simti.
In special prin apropierea sesiunii, stresul atinge noi recorduri (sa nu mai vorbim de noaptea de dinaintea unui examen cand deja somnul a ajuns sa fie un mit)... Si asa ajungem la intrebarea zilei :D voi cum scapati de stres?
Multe persoane apeleaza la muzica, un serial (sa avem totusi grija sa nu apelam la un intreg serial in timpul sesiunii ca astfel riscam sa lasam cursul pe masa sa prinda radacini), niste filmulete amuzante pe youtube, cititul catorva pagini dintr-o carte ce nu are absolut nicio legatura cu facultatea (sper sa nu fiu numai eu cea care recurge la o astfel de metoda ,,demodata"), mai o iesire de 2 ore pe la aer, scrisul pe blog si tot asa.
Poate cel mai important lucru in aceasta perioada este sa iti dai silinta si sa nu intri intr-o depresie din aia din care sa nu mai iesi nici la anu. Sa fii tu multumit cu tine si sa nu uiti ca si maine este o zi si nu este capatul lumii daca, doamne fereste, ai picat un examen. Sunt lucruri mult mai rele in viata decat un examen picat, incearca sa treci peste aceasta situatie nefericita si sa gasesti in tine puterea de a continua si a nu te da batut. Mai ia o gura de aer, ridica-te de la pamant si continua-ti drumul. Nu renunta orice ar fi, acesta e secretul succesului (cel putin pentru mine).

Siiiiiiiiiiii... pentru cateva minute de relaxare, Mikey Hash si un episod mai vechi dar epic din Doza de Has :D

2013

Cu toate ca au trecut deja mai bine de doua saptamani de la inceperea acestui nou an, nu am avut inca ocazia si timpul necesar sa scriu un post cat de cat decent. Este adevarat ca nu am avut nici inspiratie in ultima vreme cu tot stresul de dinainte de sesiune pe cap.
Mda... ma aflu din nou in fata unui stres, unui munte de stres si viitoare nopti nedormite si multe cafele si energizante. Insa, mai multe detalii despre sesiune o sa scriu intr-un alt post, cand nu o sa ma simt sufocata de ea si o sa pot face haz de necaz :)

M-am trezit cu noaptea in cap. Am aflat in ultimul moment ca nu tin un curs de la 8 si parca toata ziua mi s-a luminat! Macar asa pot sa imi beau cafeaua de dimineata in liniste...

Am avut ieri o discutie cu o prietena foarte buna despre anul 1 de facultate (ea fiind la inceput de drum, ca orice fiinta umana decenta si normala, m-a luat la intrebari despre tot si toate legate de acest subiect). Involuntar, mi-am adus aminte de multe lucruri de care nu sunt mandra si care in anul 2 am incercat sa le remediez. Este adevarat ca mai am de lucru, mereu este loc de mai bine (cum zice mama intotdeauna) dar macar imi dau silinta!
Nu vreau sa ma apuc de facut liste cu lucrurile ce as vrea sa le fac in noul an, niciodata nu am facut si nu o sa incep de pe acuma. Este firesc pana la urma sa vrei sa te autodepasesti, sa fi mai bun cu fiecare an ce trece. Dorintele mele pentru 2013 stau ascunse intr-un coltisor din sufletul meu si o sa incerc tot posibilul sa fac sa devina realitate cate putin cu fiecare zi ce trece...
Anul trecut insa mi-a facut un cadou de nepretuit fix in ultimele lui luni... Mi-a pus in fata sansa de a intalni niste persoane minunate cu care pe langa faptul ca am in comun dragostea pentru anime-uri si cultura japoneza, am descoperit ca pot vorbi despre orice subiect de pe fata pamantului. Prin intermediul lor mi-am reamintit cat de important este sa ai o mica gasca de prieteni cu care sa te simti bine in orice moment. Nu cred ca ei stiu cat de recunoscatoare sunt pentru faptul ca exista acel grup sau cat de mult m-au facut sa zambesc din lucruri marunte, insa daca nu ar fi fost ei viata mea ,,sociala" ar fi fost cam plictisitoare (nici chiar inexistenta dar cu siguranta mult mai plictisitoare)... 2012, nu o sa te uit pentru asta niciodata!

2013... O noua sansa de a lua totul de la zero si de a continua ce am lasat neterminat cu un an in urma. Sa multumim pentru fiecare moment ce trece si sa nu uitam ce si cine conteaza cel mai mult in viata noastra.