Have you ever...

Cateodata avem tendinta de a amana mereu pe ziua urmatoare un lucru care ai putea la fel de bine sa il incepi de azi. ,,Las ca am timp si de maine ma pun serios pe treaba!", de cate ori am auzit replica asta... si cel mai dureros este ca de la o vreme incoace m-am auzit si pe mine spunand-o de foarte multe ori, mi-am propus insa sa nu o mai folosesc si am sa incerc sa ma tin de cuvant. Bunica mea zicea mereu ca fiecare lucru are timpul lui. Asa cum intr-o gradina nu poti sa culegi roadele iarna, asa si in viata trebuie sa avem grija sa nu depasim termenul limita pentru a face un anumit lucru.

Am amanat timp de un an si ceva o carte care mi-a fost recomandata de cineva foarte drag, O pasare pe sarma de Ioana Nicolaie. Cum la facultate nu mi-am adus prea multe carti cu mine si din dorinta de a citi altceva decat vechile cursuri, m-am apucat si eu sa imi delectez neuronii cu respectiva carte. Nu am reusit sa parcurg mult din ea, primele capitole doar, insa am ramas placut surprinsa sa imi retraiesc primele zile de octombrie cand nimic nu avea logica, cand totul parea atat de greu si debusolant incat nici nu stiai pe ce lume traiesti insa acea sete de a cunoaste mai mult era mereu mai puternica decat propria frica. 

Nu o data mi s-a intamplat sa am impresia ca totul e roz si frumos numai in carti/filme. Aproape intotdeauna ai parte de un happy ending cu toate ca personajele trec prin incercari care mai de care mai spectaculoase... Tot stau si ma gandesc, oare viata nu bate filmul? Daca ar fi sa punem pe hartie sau sa facem un mini film cu toate experientele prin care am trecut pana acum, nu ar ajunge pe locul 1? 

Avem nevoie de carti, povesti, filme, imaginatie sa scapam de realitatea care ne loveste zilnic, insa cum ar fi de nu am uita ca si viata noastra ar putea fi transpusa intr-un bestseller? Oare nu ne-ar face sa ne simtim mai bine?