miercuri, 16 ianuarie 2013

2013

Cu toate ca au trecut deja mai bine de doua saptamani de la inceperea acestui nou an, nu am avut inca ocazia si timpul necesar sa scriu un post cat de cat decent. Este adevarat ca nu am avut nici inspiratie in ultima vreme cu tot stresul de dinainte de sesiune pe cap.
Mda... ma aflu din nou in fata unui stres, unui munte de stres si viitoare nopti nedormite si multe cafele si energizante. Insa, mai multe detalii despre sesiune o sa scriu intr-un alt post, cand nu o sa ma simt sufocata de ea si o sa pot face haz de necaz :)

M-am trezit cu noaptea in cap. Am aflat in ultimul moment ca nu tin un curs de la 8 si parca toata ziua mi s-a luminat! Macar asa pot sa imi beau cafeaua de dimineata in liniste...

Am avut ieri o discutie cu o prietena foarte buna despre anul 1 de facultate (ea fiind la inceput de drum, ca orice fiinta umana decenta si normala, m-a luat la intrebari despre tot si toate legate de acest subiect). Involuntar, mi-am adus aminte de multe lucruri de care nu sunt mandra si care in anul 2 am incercat sa le remediez. Este adevarat ca mai am de lucru, mereu este loc de mai bine (cum zice mama intotdeauna) dar macar imi dau silinta!
Nu vreau sa ma apuc de facut liste cu lucrurile ce as vrea sa le fac in noul an, niciodata nu am facut si nu o sa incep de pe acuma. Este firesc pana la urma sa vrei sa te autodepasesti, sa fi mai bun cu fiecare an ce trece. Dorintele mele pentru 2013 stau ascunse intr-un coltisor din sufletul meu si o sa incerc tot posibilul sa fac sa devina realitate cate putin cu fiecare zi ce trece...
Anul trecut insa mi-a facut un cadou de nepretuit fix in ultimele lui luni... Mi-a pus in fata sansa de a intalni niste persoane minunate cu care pe langa faptul ca am in comun dragostea pentru anime-uri si cultura japoneza, am descoperit ca pot vorbi despre orice subiect de pe fata pamantului. Prin intermediul lor mi-am reamintit cat de important este sa ai o mica gasca de prieteni cu care sa te simti bine in orice moment. Nu cred ca ei stiu cat de recunoscatoare sunt pentru faptul ca exista acel grup sau cat de mult m-au facut sa zambesc din lucruri marunte, insa daca nu ar fi fost ei viata mea ,,sociala" ar fi fost cam plictisitoare (nici chiar inexistenta dar cu siguranta mult mai plictisitoare)... 2012, nu o sa te uit pentru asta niciodata!

2013... O noua sansa de a lua totul de la zero si de a continua ce am lasat neterminat cu un an in urma. Sa multumim pentru fiecare moment ce trece si sa nu uitam ce si cine conteaza cel mai mult in viata noastra.



2 comentarii:

  1. Daca mica ta gasca nu stie cat esti recunoscatoare poate ar fi cazul sa le spui, oameni se simt bine cand cineva le multumeste pentru ceva aparent lipsit de importanta pentru ei si super important pentru tine :D

    RăspundețiȘtergere
  2. I feel like chopped liver...but you are right :D You do have a better social life now :))) And about the exams, just remember one thing. You will make it out of this at the top of your game. And at the end Le&Le will be there for you! :*

    RăspundețiȘtergere