Despre concerte si altele

De curand am fost la 2 concerte, Vita de Vie si Voltaj. Aceste doua trupe mi-au adus aminte cat de frumos este sa mergi undeva la aer liber sau intr-un local si doar sa asculti muzica de calitate, sa fi unul din acei mii de spectatori care impartasesc cu tine aceeasi pasiune: iubirea pentru muzica buna, mai exact, iubirea pentru trupa respectiva.
De foarte mult timp mi-am dorit sa ma duc la un concert Vita de Vie si in sfarsit mi-am indeplinit acest vis. Pe langa faptul ca am avut ocazia sa ii ascult live am facut rost si de autografele tuturor membrilor din formatie. Ce a facut seara respectiva cu adevarat speciala a fost faptul ca nu am fost singura, am mers cu niste prieteni cu care m-am simtit foarte bine. Acolo am mai intalnit si alte persoane pe care le cunosteam de dinainte insa majoritatea timpului am ras cu astia doi baieti. Numai noi stim cate glume tampite am zis, cum inainte de concert am mers si ne-am dat pe leagane, cum am disecat firul in patru si am vorbit despre o groaza de chestii fara sa ducem aproape niciun subiect la final. Cel mai tare a fost momentul cand m-au apucat gargaunii ca vreau autograf si cat de speriata eram ca s-ar putea sa plec acasa fara el. Astia s-au apucat de ras si ma calmau ca totul o sa fie bine si o sa fac rost de autograf. Poate parea banal insa nu cred ca ei stiu cat de mult m-au binedispus in momentul respectiv... Mi-am dat seama ca totusi le pasa de cum ma simt si daca sunt fericita s-au nu. Involuntar mi-au adus aminte de gasca pe care o aveam acasa, de baietii din gasca care mereu faceau orice le statea in putinta sa ma faca fericita si daca cumva eram trista una doua scoteau cate o perla pe gura de eram toti pe jos de ras in secunda urmatoare.
Concertul Voltaj a fost mai de suflet. Ultima data cand am fost la un concert de-al lor eram acasa cu cea mai buna prietena a mea; si acuma tin minte ca era vara si terminasem clasa 11-a... A fost putin ciudat sa ma aflu acolo fara ea avand in vedere ca inainte nu eram asa mare fana Voltaj. Se pare insa ca dupa ani in care mi-a tot fredonat piesele lor involuntar au ajuns sa imi placa si sa le stiu versurile pe dinafara. Multi pot sa zica ca nu sunt asa de grozavi sau ca versurile nu au un inteles asa de adanc in comparatie cu alte formatii, pe mine insa nu ma intereseaza. Ma leaga prea multe amintiri de versurile lor si parca de fiecare data cand ascult o piesa imi aduc aminte de o anumita perioada din viata mea.
Se zice ca atunci cand esti fericit te bucuri de linia melodica a unei piese si atunci cand esti trist ii intelegi versurile. Daca imi place cu adevarat o piesa atunci, fara sa vreau, ii atribui cate un moment din viata mea sau o persoana importanta mie.
Multe piese imi aduc aminte de liceu, de gasca de acasa care s-a destramat dupa ce am terminat liceul, prima iubire, prima dezamagire, tristete, fericire, prietenie, un nou inceput, relatia pe care o am cu parintii si tot asa.
Cand cineva ma intreaba care este trupa mea preferata nu pot sa dau un raspuns concret. Intr-adevar, am trupe care imi plac foarte mult insa nu pot sa zic ca trupa X e cea mai tare din parcare. Am piese ,,preferate", piese care in momentul in care le ascult ma poarta departe, ma teleporteaza intr-un alt timp sau ma ajuta sa ma gandesc la viitor.
Deseori asociez o piesa buna cu o carte buna, daca o asculti din nou dupa mai mult timp parca redescoperi anumite nuante care posibil sa le fi pierdut la inceput... citind o carte dupa mai mult timp percepi situatia altfel decat la prima lectura...

P.S. Pe voi ce piese va ,,bantuie" in ultima vreme?